România, de când nu ți-am mai spus că te iubesc?

Am avut norocul să mă nasc în Bucovina și să văd de mic ce înseamnă frumusețea simplă a unei țări. Poate că Suceava nu e nici aproape de cele mai frumoase orașe din țară, dar odată ce ai ieșit cu un kilometru din zona urbană, natura își face de cap. E uimitor cun un oraș destul de fad stă între peisaje și zone magnifice, pline de lacuri, livezi de meri, munți ce se înșiră și-ți însoțesc drumul pe timpi îndelungați. E uimitor cum satele din jurul unei urbe în dezvoltare reușesc să-și păstreze inocența, grădinile, terenurile ba proaspăt arate, ba verzi, galbene, pline de grâu și porumb sau albe, acoperite de zăpădă.

Bucovina a dat mereu României o fascinație aparte, odată turistic, apoi ca subiect de discuție legat de geografie și istorie. Ca zonă istorică este unul dintre polii turistici ai Moldovei și, cu voia dumneavoastră, a României. Cu mănăstiri vizitate de mii de turiști anual (aș mări numărul de ordine, dar mai bine avem o surpriză cu mai mulți decât mai puțini), cetăți și puncte cheie în supraviețuirea zonei așa cum e ea acum, Bucovina a câștigat de la înființare cam la fel de mult cât a pierdut. Împărțită acum geografic între România și Ucraina, Bucovina nu își va pierde sufletul indiferent de granițe, conducere sau influențe istorice. Va rămâne un petec de istorie și mândrie ce nu se stinge oricâtă vreme ar trece peste el.

După 18 ani de Bucovina, am trecut în Transilvania și apoi am revenit în Moldova. Multe circumstanțe frumoase mi-au dat de-a lungul vremii ocazia să mă plimb prin întreaga țară. Am văzut România din mașină, tren, autobuz, microbuz, avion și elicopter, iar de fiecare dată am descoperit o țară capabilă să strălucească și la umbra unor rele ce s-au tot abătut asupra ei. Am văzut o Românie care convingea străini porniți să descopere aici în loc de o șleahtă de hoți și niște sărmani uitați de vreme ce abia au o pâine pe masă, un popor ce-și deschide poarta oricărui vizitator, îl omenește și are grijă să plece impresionat din curtea lui. Un popor mândru, ce pare că uneori a uitat cum să se comporte, dar care își amintește mereu exact atunci când trebuie. Un popor ce respectă orbește (uneori prostește) tradiții și obiceiuri, un popor ce știe să egaleze prin frumusețe natura pe care stă așezat.

E bine ca din când în când să ne tragem valul de dezamăgire de pe ochi și să uităm că România e o țară cu probleme financiare, politice și sociale. E bine să deschidem larg ochii și să privim, cât putem de mult, munți, câmpii, dealuri, lacuri, râuri, marea , delta și cerul fie el albastru, fie negru a ploaie. E bine să ne alimentăm cumva de la ce are țara de oferit atunci când oamenii nu-i stau în cale. Să ne plimbăm cât de mult putem și să descoperim cum la fiecare pas se găsește o Românie mai surprinzătoare decât cea de acum cinci minute, o Românie neașteptat de curată și  deschisă. O Românie inegalabilă.

Desigur, nu-i suficient să deschidem ochii și să ne bucurăm de ce-i frumos. Uneori trebuie să ne amintim că natura nu se poate curăța singură și atunci să ținem minte că suntem suficient de dezvoltați cât să avem coșuri de gunoi pe care să le folosim, sau chiar suficient de deschiși cât să culegem după alții, doar ca să putem poza apoi o deltă curată, o plajă pe care doar nisipul strălucește, un vârf de munte cu afine coapte, nu și peturi goale, o câmpie plină de floarea soarelui, nu de dopuri, pungi, hârtii, sticle, doze, pachete și cauciucuri. Hai să păstrăm ce e curat de la natură ca să ne putem bucura apoi de frumusețea ei.

Partea asta frumoasă a României mă umple de mândrie și vorbe bune. Aș putea scrie cu zilele, aș putea povesti oricui cât de frumoasă-i Transilvania, cum mi-ar plăcea să vizitez zilnic Banatul, Dobrogea ba chiar și Oltenia cu malul ei superb de Dunăre, de pe care le faci cu mâna bulgarilor în timp ce ei își trimit țânțarii să se alimenteze cu românisme. E un farmec aparte în orice zonă, chiar și-n cele locuite. Orașe precum Cluj, Sibiu, Brașov, Timișoara, Mediaș, Iași, Piatra Neamț ba chiar și Galați sau Craiova au sute de detalii de descoperit și iubit. Clădiri istorice, oameni de poveste, mâncăruri fabuloase, tunele, secrete, povești, toate adunate între ziduri, parcuri și străzi hiper-aglomerate.

Pentru oameni ca mine, care au descoperit deja o parte din frumusețea țării și sunt mândrii de ea, dar și ca cei ce vor descoperi curând toate lucrurile minunate pe care România le are de oferit, Bucovina a inițiat o campanie frumoasă, în care să te implici și să te pierzi vreme de ceasuri bune. Inegalabila Românie lasă pe oricine să posteze fotografii cu locurile preferate și să devină un ocrotitor al lor. Ba mai mult, pe timeline-ul paginii veți găsi povești ale unor locuri speciale din țară. Luați și citiți, nu-s lungi, dar cu siguranță sunt frumoase și vă vor aminti de minunile românești.

Fotografia este făcută la Brebu Nou, în Banat. E unul din sutele colțuri de rai descoperite în România. 

Bogdan

Ai ceva de spus legat de articolul pe care tocmai l-ai citit? Te rog să faci asta în secțiunea de comentarii. Dacă vrei să mă ajuți folosește și butoanele de like, share și subscribe. Așa se duce vestea mai departe! Mulțumesc!

2 thoughts on “România, de când nu ți-am mai spus că te iubesc?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *