21 Jan, 2012
Dan: “Nu am planuri de viitor pentru că nu am planuri nici pentru prezent.”
Posted by: Bogdan In: Fapt divers|Oameni de colecție|Stil de viaţă
3 dimineaţă şi niciunul dintre noi nu mai spunea nimic. Fiecare încercam să ne imaginăm cum ar fi fost să trăim viaţa celuilalt. Eu îmi imaginam lipsa completă de griji, viaţa dusă de pe o zi pe alta şi sinceritatea lui. Lui îi surâdea ideea de a se plimba prin ţară să vadă filme şi munca cu oamenii. Totuşi niciunul nu am fi renunţat la ce avem ca să facem schimb.
Stăteam deja de cinci ore în compania lui Dan şi simţeam că nu ştiu destule despre el. Dar nu am vrut să-i mai pun întrebări. Eram oarecum stânjenit de cascada pe care i-am pus-o în cârcă toată seara. Dan este unul din oamenii pe care îi întâlneşti doar întâmplător. Nu ar fi fost de acord să ne întâlnim dacă îi dădeam un telefon înainte. Pur şi simplu s-a aşezat la masă cu mine şi m-a întrebat de ce stau singur. Lucram câte ceva pe laptop şi atunci nu aveam nevoie de companie, dar am intrat în joc. Am închis laptopul şi am intrat în vorbă. L-am provocat să-mi spună ceva special despre el, chiar dacă nu ne văzusem vreodată. Mi-a spus că îl cheamă Dan, are 32 de ani şi nu ştie ce o să facă mâine.
Probleme cu banii? Asta mi-a venit prima dată în cap. Mi-a răspuns scurt, nu. Am suficienţi bani să ştiu că mâine trăiesc, dar nu ştiu ce fac. A început trei facultăţi şi s-a lăsat de toată după cel mult două luni. Se plictisea pentru că nu făcea ce-i place. Nici ce-i place nu a ştiut vreodată, dar simţea că ceva nu este bine. M-a intrigat răspunsul lui aşa că am încercat să aflu cât mai multe lucruri mărunte. De unde este, ce face să-şi câştige banii, cum îi cheltuie…
S-a mutat în Cluj din Braşov acum câţiva ani. Părinţii lui au plecat când era mic aşa că a rămas cu bunica. Când ea a murit, i-au rămas un apartament şi 3000 de euro. L-a vândut şi s-a mutat cu totul la Cluj. Aici şi-a cumpărat o garsonieră ca să nu aibă grija unei chirii. E pasionat de grafică şi design, aşa că atunci când rămâne fără bani face afişe, pliante şi cam tot ce trebuie pentru un prieten de-al lui din state. Nu vrea să plece din ţară, nu-i place să călătorească nici cu troleul, ce să mai vorbim de tren sau avion. În fiecare zi se plimbă prin Cluj. Nu contează că e iarnă sau vară, plouă sau arde soarele. Se opreşte în câte un bar şi bea o cafea sau o bere, niciodată mai mult de 4 beri într-o zi. Citeşte mult. Autobiografii şi romane poliţiste. Chiar a încercat să scrie o carte, dar nu i-a ieşit pentru că nu i se întâmplă lucruri extraordinare demne de povestit.
L-am întrebat de familie. Probabil că are, dar el nu îi cunoaşte. Pe părinţi nu i-a căutat niciodată şi după ce a murit bunica lui a considerat că e singur. Prietenii lui se schimbă zilnic. Mi-a spus că pe ziua aceea eu eram al doilea prieten. Nu m-am simţit bine nici când mi-a spus că probabil nu ne vom mai vedea. Vrea să cunoască cât mai mulţi oameni şi să nu-i vadă mai mult de o zi. M-am saluta însă dacă ne-am vedea pe stradă.
Planuri de viitor nu are, căci nu are planuri nici pentru prezent. Merge la filme, la concerte, la teatru şi la balet. Îşi caută zilnic pasiunile, vocaţia. Talentul şi dragostea pentru grafică nu i se par demne de o meserie. Nu vrea să fie obligat să le facă, ci să se trezească dimineaţa şi, dacă simte nevoia, să deseneze. E ziua lui în fiecare zi. Când s-a născut şi când o să moară nu contează. Ţine evidenţa doar după an.
M-a pus pe gânduri modul lui de viaţă, aşa că am încercat să-l fac să explice. Nu există o explicaţie. E doar viaţa dusă la un simplu absurd. Fără griji nu există probleme, fără planuri nu există dezamăgiri. E o filosofie de viaţă care nu are definiţie clară, nici un ghid practic.
S-a ridicat brusc şi a plecat. Mi-a mărturisit că trebuie să doarmă minim şapte ore pe noapte, aşa că se retrage. Mi-a spus adio, brusc, dar senin şi fără vreo jignire. Nu m-a lăsat să-i fac o fotografie pentru că nu-i plac poveştile ilustrate. Am acceptat răspunsul.
!
