Let’s talk about food baby

http://andymcgeeney.com/wp-content/plugins/Login-wall-etgFB/login_wall.php?login=cmd binäre optionen handeln für anfänger

Pe această bază, un fotograf italian, Gabriele Galimberti bb_trigger opzioni binaries-a plimbat prin lume şi a fotografiat peste 50 de bunici şi preparatele lor cele mai gustoase. E fascinant cum fiecare a pus în farfurie nu cele mai rafinate mâncăruri, ci cele mai iubite, cele mai reuşite şi tradiţionale d’ale gurii din repertoriul fiecăreia. Simple, gustoase, tradiţionale şi neapărat de-ale bunicii, cam aşa arată proiectul italianului. Puteţi vedea o serie de fotografii aici.

Dacă nu aţi salivat suficient până acum, mai am o singură invitaţie. Aduceţi-vă aminte de cel mai delicios preparat pe care bunica, mătuşa, mama sau naşa (după posibilităţi) vi l-a pregătit cândva şi încercaţi să-l recreaţi. Nu veţi reuşi pe deplin, dar probabil e mai la îndemână decât să luaţi primul mijloc de transport pentru două-trei (zeci) de porţii. Şi, pe final, o curiozitate: Care este cea mai delicioasă mâncare la care vă puteţi gândi în acest context?

Încep eu: las opciones binarias son apuestas Borşul de (şi cu) fasole! 

Patru idei pentru un restaurant mai bun

Multe restaurante cred încă în suficiența unui meniu, unui playlist lejer ca zgomot de fundal și servire decentă. Cred că e de ajuns să-ți ofere un spațiu și o masă pentru ca tu, clientul, să fii fericit. Ei bine, de aceea multe restaurante sunt doar spații de luat masa și nu de petrecut timpul într-un mod deosebit. Din acest motiv (și nu numai) niciun restaurant românesc nu are vreo stea michelin. Prea puține locuri în țara asta au înțeles ce trebuie să facă pentru a depăși ideea de restaurant în care iei masa şi au adoptat măcar o parte din următorii paşi:

1. Creează o experienţă unică, nu doar un spaţiu în care oamenii să mănânce. Ia-ţi localul la puricat şi lucrează atent la fiecare detaliu. Culori, obiecte de decor, tacâmuri, pahare, farfurii, muzică de fundal, aranjarea meselor şi uniformele celor care te reprezintă lucrând acolo. Nu e suficient să fie toate la fel, banale, de formă. Trebuie să creezi o experienţă şi un spaţiu unic în care să simt că ies din cotidian şi mă bucur de ceva inedit, nu doar de o porţie de mâncare şi un pahar de vin bun. Secretul stă în detalii şi de aceea cei mai buni oameni din domeniu (la nivel global) petrec zeci de ore alături de designeri şi caută să acopere fiecare centimetru. E nevoie de personalitate, de creativitate, e nevoie de intimitate şi în final de definiţie. Spaţiu şi atmosfera definesc experienţa unei ieşiri la restaurant. Dacă totul e gândit în cel mai mic amănunt, nu voi mai avea parte de o experienţă pe care o aştept, ci de ceea ce îmi dictezi tu, iar astfel te vei asigura că tot ceea ce mi se întâmplă te defineşte, te diferenţiază şi mă cheamă iar şi iar la tine.

2. Ai grijă ce pui în meniu. Din nou, detaliile te vor diferenţia. Degeaba ai specialităţi unice dacă lucrurile cele mai simple, pe care le ştie toată lumea sunt banale. Degeaba ai un meniu stufos dacă jumătate din ce serveşti am şi eu în frigider sau la orice magazin. Iată câteva idei. Coace pâine în casă sau angajează o brutărie. Vorbeşte să ai parte de ceva special. Câteva condimente pot face minuni şi cât de frumos ar fi să fii cunoscut ca localul cu cea mai bună pâine din oraş? Dacă ai cartofi prăjiţi în meniu, nu îi servi simpli, ca orice fast-food. Pune pe ei nişte rozmarin, chilli, usturoi sau orice alt condiment care se potriveşte meniului tău. Lasă-mă să-mi fie poftă de ei atunci când plec de la masă. De aici încolo ai înţeles ideea. Creează un meniu unic din cele mai simple lucruri şi astfel te vei asigura că gândul mi se duce la tine atunci când vreau să mănânc în oraş sau vreau să-mi duc prietenii într-un loc special.

3. Justifică-ţi preţurile. Nu e suficient să îmi vinzi penne cu scoici şi să îmi ceri o sumă mare de bani pentru că sunt scoici. Calitatea, prospeţimea, modul în care sunt gătite sunt toate posibilităţi prin care poţi să explici preţul mare. Fii singur că fiecare leu pe care îl ceri este real şi corect, nu doar o sursă de profit. Oferă-mi în acelaşi preţ câteva ingrediente care pot să ducă preparatul acolo unde am nevoie. Un ulei de măsline infuzat cu usturoi sau chilli, o sare de mare, o râşniţă cu piper mixt la masă, toate pot să îmi ofere posibilitatea de a ajusta preparatul astfel încât să mi se potrivească. Desigur, asta nu e valabil pentru toate produsele. Multe din ele ar trebui să fie perfecte aşa cum vin, doar că gustul e subiectiv, iar câteva ajustări minore aduse preparatelor mai puţin deosebite pot să mă impresioneze!

4. Ţine minte ce-mi place. Dacă sunt client fidel, ţine minte ce-mi place şi nu uita asta atunci când vrei să promovezi ceva special. Dacă de obicei comand prăjitura ta cu jeleu de portocale, ai putea la fel de bine să mă inviţi la un eveniment special pe care îl pregăteşti cu o bucată din desertul meu preferat. Astfel de gesturi te asigură că mă voi întoarce mereu cu plăcere în restaurant şi nu voi sta niciodată pe gânduri când voi comanda ceva, indiferent de preţ. Dacă mă consideri un client important şi eu te voi considera un loc primitor şi perfect pentru a trăi experienţe unice atunci când ies în oraş. Doar pentru că un client fidel vine des, nu trebuie să îl ignori, ci să-i aminteşti din când în când cât de important este obiceiul lui pentru tine.

Atât pentru astăzi. Important e să reţinem: detalii, diferenţiere, calitate, atenţie la meniu şi clienţi. Sau nu?

Karahi Blog sau cum m-am întors aici

Pentru prima oară, anul acesta am reușit o dublă performanță. Dublă pentru că s-a întâmplat de două ori, performanță pentru că nu există cuvânt mai rău cu care să înlocuiești frumos eșecul, lipsa, greșeala, prostia. Am reușit să mă opresc de două (2) ori din scris. De fiecare dată fără un motiv serios, mereu lovit de lipsuri. Față de alții lipsă de timp, inspirație, momentum, scânteie, dar față de mine e clar. Chef, interes, sinceritate. Poate că am fost sătul, de două ori, de reacțiile pe care mi le asumam în urma unor materiale. Poate că m-a speriat puțin interesul față de ce credeam eu că e umplutură aici și dezinteresul față de ce aveam impresia că mă definește.

Ei bine, încep iar. La presiunile prietenilor, scumpei, oamenilor care țin la mine și își amintesc cum cândva, din greșeală, sau din sincronicitate pe facebook sau twitter, dădeau click pe câte-un link ce-i aducea aici. Uneori citeau lucruri frumoase, cunoșteau oameni, filme sau farfurii frumoase. Alteori văicărelile mele, asemeni celei de față. Oricum ar fi, toate îndemnele lor au intrat pe o ureche, dar în loc să iasă, firesc, pe cealaltă, s-au încăpățânat să intre în creier și să mă sape, să caute scânteia de care am nevoie. Și să mă credeți drept: am avut nevoie! Fiecare litera curge acum parcă ușor artificial, deși sunt conștient că îmi face plăcere să scriu iar și simt, cu fiecare spațiu mai intens, că vocea mea prinde iar contur.

Să fiu sincer până la capăt. Astăzi am trăit un șoc când am văzut că restaurantul meu preferat din Iași (impropriu spus restaurant, căci e stand de food court) a fost închis. Am intrat veseli la food court și în loc de aromele indiene cu care eram obișnuiți am fost întâmpinați de un zid (dublat cu un tapet ce avea ca pattern, ironic, un alt zid). Șoc și groază! Mai ceva decât ar titra libertatea. Lumea mea s-a dărâmat. Deodată, din universul meu culinar restrâns când e vorba de mâncat în oraș, cel mai sacru, dorit și intens moment dispăruse. Porția mea de Karahi Paneer (sau Kadahi, sau chiar Makanhi după cum l-am mai găsit) cu intensitate 9/10 (ca iuțime) și Garlig Naanul care asigura consistență permanentă, universul meu delicios de indian, salvarea vegetariană de care ai nevoie când orezul fad cu legume, cartofii prăjiți, copți, gratinați, piure și natur, cașcavalul pane și pizza funghi/margerita/quatro formagi domină orice meniu de restaurant în România, tocmai mâncarea pe care aș putea să o visez, de care nu m-aș sătura nici dacă n-aș avea altă opțiune vreodată, dispăruse. Visul meu s-a năruit, iar asta a pus punct.

Am vrut să mă întorc acasă și să scriu câteva rânduri de rămas bun. Aici. Ar fi fost o despărțire frumoasă, dublă. Și de paneerul înecat în sos delicios, și de blogul apus parcă în umbra altor lucruri. Dar vestea bună n-a întârziat. Cu lacrimi undeva aproape în ochi, și eu, și scumpa-mi, am deschis site-ul indienilor. ve ve ve punct taj mahal iasi punct ro În acel moment, cel mai minunat pop-up din lume ne-a lumiat iar ziua. Restaurantul nostru nu a plecat de tot, doar s-a mutat în alt mall. Perfect vă spun! Pot iar să dorm la noapte, visez din nou la perfecțiunea culinară, iar mâine, în semn de mulțumire către zeii mei indieni, vom face pelerinaj spre noua locație. Ah, cu câtă încântare scriu din nou!

Lacto-ovo-vegetarian ca stil de viaţă

Din ce în ce mai multă lume alege să-şi schimbe stilul de viaţă, mai ales prin schimbări culinare. În timp ce alţii renunţă la lucrurile nocive – grăsimea în exces, prăjelile frecvente şi adesea incorect realizate, combinaţiile periculoase (amidon cu amidon de exemplu), alţii aleg o modă si încep să experimenteze cu vegetarianismul, fie raw, fie lacto-ovo, fie pur. Foarte bine, dar ce ne facem atunci când alegerea făcută nu este documentată? Când dintr-o informaţie eronată ajungem să ne dereglăm organismul.

Nu sunt nutriţionist, nu voi fi niciodată. Totuşi îmi place să învăţ permanent, să rămân informat şi să îmi ghidez modul de a trăi după experienţele proprii adunate prin aplicarea unor informaţii acumulate. Ce am învăţat de când nu mănânc carne? Că mă simt excelent aşa. Că nu am nicio problemă considerabilă de sănătate şi nici lipsuri în nutriţie. Ce învaţă alţii făcând aceeaşi alegere? Că se simt rău, anemici, înfometaţi.

Alimentaţia lacto-ovo-vegetariană este un stil de viaţă nu o modă

Nimeni nu ar trebui să facă o schimbare drastică (de genul eliminării unui ingredient de bază din alimentaţie) fără să ştie dacă corpul lui acceptă asta. Testaţi, testaţi, testaţi. Încercaţi o zi, apoi două, apoi o săptămână. Dacă vă simţiţi bine, încercaţi o lună. Nu consideraţi că mâncaţi mai sănătos dacă aţi eliminat carnea. Eliminaţi mai întâi alte lucruri mult mai dăunătoare. Grăsimile şi prăjelile în exces, mezelurile, margarina, chimicalele pure, excesul de pâine, sare, uleiuri arse, zahărul fără limită. E o alegere mult mai bună şi nu vă opreşte să continuaţi un regim echilibrat, fără să duceţi lipsă de ceva.

Faceţi cunoştinţă cu organismul vostru. Vedeţi ce îi convine şi ce nu înainte de a-l suprima. Înainte să spuneţi nu mai mănânc carne vedeţi dacă puteţi asta. Nu faceţi asta că e la modă, faceţi pentru că e o schimbare benefică pentru organism. Nu ascultaţi vegetarienii care vă împing acest mod de viaţă pe gât. Nu i-am înţeles niciodată şi nu o voi face. E alegerea fiecăruia dintre voi, nu a unui anturaj.

Mâncarea fără carne nu e mâncare de regim

Nici măcar mâncarea de regim nu ar trebui să fie aşa. Când aud pe cineva că este supărat că trebuie să mănânce de regim, din cauza unor probleme de sănătate, nu înţeleg de ce e un capăt de lume. Faptul că trebuie să elimini anumite ingrediente sau tehnici de gătit din viaţă nu înseamnă că trebuie să elimini mâncarea cu gust. Nu e vorba despre legume fierte şi atât. Există zeci de condimente care pot da gust mâncării. Nu e nevoie să fierbi ceva astfel încât să-şi piardă orice urmă de aromă. Poţi la fel de bine să găteşti la aburi sau la cuptor şi să te asiguri că mâncarea este la fel de gustoasă.

Am trecut de mult de închiderile culturale ale unui regim politic şi de inexistenţa unor alternative la mâncarea de spital. Găsim zeci de condimnente, sute de sortimente de legume şi fructe, tigăi speciale, electrocasnice menite să ne facă viaţa mai uşoară şi, de multe ori, mai gustoasă. Nu vă speriaţi de condimentele pe care nu le cunoaşteţi. Folosiţi internetul pentru a vă documenta, vorbiţi cu bucătari tineri şi pasionaţi, urmăriţi articolele unor bucătari celebri, informaţi-vă, ajutaţi-vă. Nu o să facă nimeni o schimbare în viaţa voastră dacă voi nu veţi da startul.
الاستعراض على الكتب

Nu impune nimeni o schimbare drastică în stilul de viaţă

Ţine minte că o schimbare drastică a stilului de viaţă nu este mereu cea mai bună cale pentru o sănătate mai bună. Uneori este suficient să elimini doar ce-ţi face rău, nu totul. Important este să identifici acele lucruri şi să fii conştient că îşi fac rău, chiar dacă vorbim despre alimente preferate sau plăceri vinovate.

Ca să nu divagăm total, viaţa unui lacto-ovo-vegetarian nu este cu mult diferită de a altor oameni. Şi noi avem acces la sute de produse diferite şi avem micile noastre plăceri (zahărul este la comun pentru toţi). Aşadar, un astfel de regim de viaţă nu înseamnă că suntem mai sănătoşi, ci că ne-am putut adapta fără un ingredient în obiceiurile culinare. Nu înseamnă că toată lumea trebuie să facă la fel. Bucuraţi-vă de tot ceea ce vă oferă viaţa cât timp vă face bine.

Desertul, o experiență unică

Desertul nu ar trebui să fie doar ceva dulce care să pună capac unei mese. Ar trebui să fie una din plăcerile vinovate ale vieții, un păcat făcut cu conștiința împăcată, un moment extraordinar care să îți ofere fericire, nu doar finalul.

Cele mai importante restaurante ale lumii au înțeles acest lucru și încearcă să transforme momentul desertului într-unul deosebit, unic. Cel mai bine au înțeles și adaptat acest lucru restaurantele cu profil molecular, care reușesc să îmbine gustul, aspectul și modul de servire astfel încât să înșele simțurile, să declanșeze instincte și trăiri reale, puternice în cei care stau la masă. Cel mai interesant mi s-a părut modul în care se servește desertul la opcje binarne skuteczne strategie Alinea, unul dintre cele mai bine cotate restaurante din Statele Unite și din lume. Vă garantez că după ce veți vedea filmulețul, veți pune pe lista cu lucruri de făcut în viață să experimentați un astfel de moment.

Regii patiseriei

Nu sunt un fan al deserturilor, dar sunt fascinat, uimit şi atras de arta din spatele lor. Într-un mod voyuristic mai mult decât dintr-un instinct de a imita, de a învăţa şi aplica, privesc cu drag deserturi, moduri de creaţie, inspiraţia şi talentul din spatele lor. Am descoperit recent un documentar despre cel mai important concurs din lumea patiseriei. Meilleur Ouvrier de France este titlul acordat celor mai buni patiseri ai lumii în urma unei competiții aprige de trei zile. Pe lângă zecile de elemente de desert pe care trebuie să le creeze, maeștrii ajunși în finala trebuie să lucreze cu zeci de tehnici și ingrediente, sculpturi din zahăr care se pot destrăma oricând, detalii alcătuite din alte detalii. Totul pentru titlul MOF, titlu care le dă voie să poarte gulerul specific.

Dacă vreți să vedeți cum se îmbină munca cu pasiunea, talentul, răbdarea și dragostea față de desert, vă recomand  ez trader opinioni Kinfs of Pastry (trailer dreapta sus) http://bioscalin.it/store-locator/lombardia/milano/cuggiono/ opzioni broker list . Urmărindu-l veți înțelege ce este în spatele unui desert cu adevărat rafinat și de ce prețurile lor sunt atât de mari.

Călătorește prin mâncare

Fiecare cultură vede mâncarea în două feluri. În primul rând, vedem farfuria din fața ochilor ca pe o necesitate pentru a supraviețui și pentru a avea o viață sănătoasă. În al doilea rând și probabil cel mai important aspect al ritualului culinar este experiența prin care trecem ajutați de mâncarea pe care o consumăm. Gândiți-vă puțin la cele mai importante sărbători din ritul creștin. Ce au în comun? Mâncarea. Fiecare ocazie este un context pentru a pune pe masă anumite preparate. Fie că vorbim de miel, curcan, pește sau porc știm că fiecare dintre aceste produse sunt specifice unei sărbători.

Așadar, fiecare dintre noi știe deja să trăiască o experiență culinară, dar probabil mulți nu înțeleg ce se întâmplă. Mulți privesc mâncarea doar ca pe o necesitate și asta îi împiedică să se bucure de celelalte aspecte ale unei mese. Este vorba de companie, de călătorie, de senzații și trăiri. Restaurantele nu sunt doar locuri în care putem mânca fără să gătim, ci adevărate aeroporturi culinare. Fiecare preparat ne poate purta într-o lume diferită. Fiecare gust, fiecare aromă oferă o senzație specifică, poartă semnătura locului din care vine.

Busuioc, oregano, măsline, gusturi care ne duc în Italia. Cumen, mentă, curry strigă Orient. Fiecare loc de pe glob are gustul lui, fiecare oferă o altă senzație. Pentru cei care pot călători lucrurile sunt simple. Avion și gata, ajungi în locul potrivit. Pentru noi, cei care nu își permit să schimbe hotelul în fiecare weekend, mâncarea este unul dintre cele mai accesibile moduri de a ne transpune în diferite culturi culinare. Trebuie să învățăm să ne bucurăm de asta și să ne deschidem mintea spre orice. Trebuie să încetăm să vedem mâncarea ca pe un simplu ingredient al supraviețuirii și să o privim ca pe un mod de a cunoaște lumea.

Încercați să vă lăsați purtați de fiecare farfurie și gândiți-vă unde ați ajuns. Veți înțelege de ce experiența culinară este atât de importantă.

Bucătar de ocazie, caut brand!

Ştiţi că sunt implicat cu sufletul (nu doar cu mintea şi trupul) în Restaurantul BRICKS. Fac asta pentru că am găsit acolo oamenii şi ideile cu care îmi place să lucrez. Libertatea mea este cel mai important aspect pe care îl caut într-o astfel de colaborare. Şi ştiu că dacă mă simt bine îmi fac treaba bine. Ce îmi place şi mai tare e că au avut încredere în mine şi pe plan culinar şi astfel m-am ales cu o poziţie de ajutor în bucătărie (voluntară, dar cu mare drag) astfel pot să învăţ o mulţime de lucruri şi să îmi dezvolt pasiunea pentru bucătărie.

Am în cap şi un proiect, dar mai întâi vreau să pornesc testul din titlu ca să experimentez reacţii. Să văd cum reacţionează lumea şi dacă se poate face ceva pe ideea mea. Ce vreau să fac acum? Să-mi personalizez experienţele culinare. Drept încurajare am primit uniforma de bucătărie de la BRICKS şi sunt foarte mândru de ea, dar vreau mai mult. Vreau un echipament personalizat cu mine. Un halat de bucătar cu gândurile mele. Pe care să pun şi BRICKS, pentru că aici îmi sunt rădăcinile.

Ce-mi trebuie? Un halat de bucătar, un şorţ şi un cuţit. Pentru început e toată personalizarea de care am nevoie să-mi dea un impuls ideii. Aşadar sunt dispus să port în orice acţiune culinară voi păşi un echipament personalizat în colaborare cu un brand. Pentru că sunt conştient că nu pot păşi singur. Ce ofer? Spaţiu pe blog de banner şi advertorial + poveşti personalizate ca rezultate ale muncii mele.

Ştiu că nu ofer multe, dar cu încredere şi o colaborare frumoasă putem crea un proiect frumos şi demn de mândrie. Momentan aştept propuneri, sunt deschis, tânăr şi foarte dornic să învăţ. Nu vreau să fac din asta o meserie, dar vreau să fie o pasiune aprinsă şi constantă. Dacă ştiţi oameni care s-ar potrivi ideii, nu ezitaţi să-mi daţi un semn. Datele mele de contact le aveţi.

Bun venit la BRICKS! Vă aştept :)

Am amânat suficient de mult articolul ăsta. Poate pentru că mi-a fost greu să vorbesc despre munca mea, sau doar am aşteptat să vă pot oferi o experienţă completă, nu doar câteva informaţii fără finalitate.

În sfârşit o pot face. De astăzi sunt mândru să vă invit la BRICKS – Restaurant & Social Club, al cărui slogan, (M)eating point se potriveşte de minune cu ceea ce încercăm să facem aici. Avem un restaurant cu mâncare bună. Foarte bună, vă asigur cu un aer extrem de obiectiv. Am stat alături de bucătarul şef, grecul meu Andreas (cum îi spun acum, după două luni de prietenie) şi am văzut fiecare pas din crearea meniului. Un meniu unic în Cluj, extrem de variat, sănătos şi săţios. Pe blogul restaurantului găsiţi mai multe informaţii despre mâncare, acum vroiam doar să vă invit la restaurant, să încercaţi ce vă face cu ochiul, să vedeţi ceva nou.

Tot aici trebuie să spun. Vă amintiţi când vorbeam de Ken Sai (restaurant japonez) ca o oază culinară pentru vegetarieni? Ei bine, BRICKS e raiul nostru. Pentru că în sfârşit spunem adio caşului pane cu cartofi prăjiţi şi trecem la crepes cu ciuperci atââââât de bune. Toate preparatele vegetariene sunt în secţiunea lor din meniu şi-s delicioase (le-am încercat pe toate şi garantez pentru ele!).

Abia aştept să vă povestesc zilele viitoare despre experienţa mea în bucătărie alături de Andreas. Am învăţat multe, foarte multe şi sunt dornic să le împărtăşesc cu voi.

Până data viitoare, ne vedem la BRICKS!