Foto www.alex-dima.ro

Make, hoinar în viaţă, Matache

De atunci drumurile noastre s-au intersectat, fără planificare, de multe ori. Fie că în contextul muzicii, fie cel al blogului sau al foreverfolk-ului (un proiect online pe care Make l-a pornit acum mulţi ani şi de care se ocupă şi astăzi cu tot atâta răbdare şi dedicaţie), am reuşit să ne regăsim mereu în proiecte frumoase şi de fiecare dată am învăţat câte ceva despre omul din spatele numelui.

Make este artist, blogger, doctor în chimie, soţ, profesor, cercetător, prieten şi sfătuitor. Ordinea lor diferă de momentul în care îl vezi. Şi pe toate le face bine pentru că ştie să se ghideze după un compas moral extrem de corect. Nordul lui a fost mereu arta, umorul, omenia, familia. La sud îi stau meseria, şcoala, cercetarea, chimia, pasiunea pentru ceea ce face atunci când chitara rămâne acasă, iar laptopul e închis. Estul şi vestul sunt pentru călătorii şi oamenii din jurul lui. Îşi tratează prietenii cu respect şi ştie să ne ţină aproape, chiar dacă trebuie să facă sute de kilometri ca să dea o bere.

Muzica lui este făcută din pasiune, din dragostea pentru artă, nu pentru bani. Asta se vede de fiecare dată când e pe scenă, în fiecare emoţie pe care încearcă să o ascundă, în fiecare moment în care îşi ţine ochii în pământ atunci când face o greşeală cât de mică, asemeni unui copil care a făcut o prostie. Compune muzică şi scrie versuri (atunci când nu-i pică dragi versurile altora) asemeni lui. Fiecare cântec e o infuzie de umor, sentimente, poveşti frumoase sau realităţi urbane. Fiecare vers îl reprezintă, fiecare melodie îi mai adaugă o pagină în biografie. Anul acesta și-a îndeplinit și visul, se plimbă prin țară cu albumul său “Hoinar prin Piaţa Matache” şi cântă cu drag tot ce-i pus pe CD.

A muncit mult pentru acest album, iar rezultatele se văd şi, mai bine, se aud clar şi răspicat. La fel şi reacţiile în urma plimbărilor prin ţară. L-am revăzut la Cluj aşa cum poate nu l-am văzut niciodată. Emoţionat, dar sigur pe el, dornic să cânte şi să vadă oamenii că zâmbesc când îi aud muzica. În sală publicul i-a fost duplicat. Oameni veniţi pentru concert şi oameni veniţi pentru el. Pentru tot ceea ce înseamnă Make. Pentru că e un adevărat colecţionar de oameni şi, în acelaşi timp, un om de colecţie!

Foto: Alex Dima

Alina Dumitru: Pe covorul de luptă stă o Românie întreagă!

În mai puţin de jumătate de oră începe prima semifinală a probei de Judo de la Jocurile Olimpice. La feminin, 48kg, Alina Dumitru merge spre un nou aur. Deşi s-a impus în calificări şi în sferturi, în semifinală are un meci greu împotriva japonezei Fukumi. Totuşi, sunt sigur că va trage tare şi vom vedea un aur chiar din prima zi a olimpiadei.

Pe Alina Dumitru am cunoscut-o acum vreun an, printr-o întâmplare foarte fericită a norocului. S-a întâmplat să fim în aceeaşi încăpere pentru treizeci de minute şi am avut inspiraţia de a o saluta şi a-i ura mult noroc pentru probele de acum. Mi-a mulţumit cu un zâmbet de copil, poate pentru că nu se aştepta ca la acel eveniment, unde nimic nu se lega de sport, cineva să o încurajeze pentru un viitor atât de îndepărtat.

Am întrebat-o ce o motivează, ce o împinge spre victorie şi o ţine pe picioare chiar şi în cele mai grele motive. Uşor încurcată, primul lucru care i-a venit în cap am fost noi, cei care o privim cu sufletul la gură de acasă, sau din sală şi ne punem toate speranţele în ea. Cei care sunt pe covor şi luptă prin mâinile ei.

Apoi au venit familia, munca pe care o depune pentru a face faţă competiţiei şi dragostea faţă de judo. Un răspuns în care i-am simţit inima, inocenţa, modestia, dar şi mândria că poate face ceva pentru cei din jurul ei. Voi rămâne mereu cu sclipirea din ochii ei atunci când am înţeles că în suflet ea ştie că nu e singură pe covor, că alături de ea stă un popor întreg ce-şi pune toată forţa în gândurile bune şi pumnii strânşi.

Alina nu merită victoria pentru că munceşte extrem de mult acasă, ci o merită pentru că reprezintă spiritul olimpic românesc, pentru că primii paşi pe covor îi face cu gândul la noi, cu gândul că medalia de la gâtul ei stă, la fel de bine, pe gâtul fiecăruia dintre noi. Hai Alina, hai România! Curaj Alina, curaj România!

Dan: “Nu am planuri de viitor pentru că nu am planuri nici pentru prezent.”

3 dimineaţă şi niciunul dintre noi nu mai spunea nimic. Fiecare încercam să ne imaginăm cum ar fi fost să trăim viaţa celuilalt. Eu îmi imaginam lipsa completă de griji, viaţa dusă de pe o zi pe alta şi sinceritatea lui. Lui îi surâdea ideea de a se plimba prin ţară să vadă filme şi munca cu oamenii. Totuşi niciunul nu am fi renunţat la ce avem ca să facem schimb.

Stăteam deja de cinci ore în compania lui Dan şi simţeam că nu ştiu destule despre el. Dar nu am vrut să-i mai pun întrebări. Eram oarecum stânjenit de cascada pe care i-am pus-o în cârcă toată seara. Dan este unul din oamenii pe care îi întâlneşti doar întâmplător. Nu ar fi fost de acord să ne întâlnim dacă îi dădeam un telefon înainte. Pur şi simplu s-a aşezat la masă cu mine şi m-a întrebat de ce stau singur. Lucram câte ceva pe laptop şi atunci nu aveam nevoie de companie, dar am intrat în joc. Am închis laptopul şi am intrat în vorbă. L-am provocat să-mi spună ceva special despre el, chiar dacă nu ne văzusem vreodată. Mi-a spus că îl cheamă Dan, are 32 de ani şi nu ştie ce o să facă mâine.

Probleme cu banii? Asta mi-a venit prima dată în cap. Mi-a răspuns scurt, nu. Am suficienţi bani să ştiu că mâine trăiesc, dar nu ştiu ce fac. A început trei facultăţi şi s-a lăsat de toată după cel mult două luni. Se plictisea pentru că nu făcea ce-i place. Nici ce-i place nu a ştiut vreodată, dar simţea că ceva nu este bine. M-a intrigat răspunsul lui aşa că am încercat să aflu cât mai multe lucruri mărunte. De unde este, ce face să-şi câştige banii, cum îi cheltuie…

S-a mutat în Cluj din Braşov acum câţiva ani. Părinţii lui au plecat când era mic aşa că a rămas cu bunica. Când ea a murit, i-au rămas un apartament şi 3000 de euro. L-a vândut şi s-a mutat cu totul la Cluj. Aici şi-a cumpărat o garsonieră ca să nu aibă grija unei chirii. E pasionat de grafică şi design, aşa că atunci când rămâne fără bani face afişe, pliante şi cam tot ce trebuie pentru un prieten de-al lui din state. Nu vrea să plece din ţară, nu-i place să călătorească nici cu troleul, ce să mai vorbim de tren sau avion. În fiecare zi se plimbă prin Cluj. Nu contează că e iarnă sau vară, plouă sau arde soarele. Se opreşte în câte un bar şi bea o cafea sau o bere, niciodată mai mult de 4 beri într-o zi. Citeşte mult. Autobiografii şi romane poliţiste. Chiar a încercat să scrie o carte, dar nu i-a ieşit pentru că nu i se întâmplă lucruri extraordinare demne de povestit.

L-am întrebat de familie. Probabil că are, dar el nu îi cunoaşte. Pe părinţi nu i-a căutat niciodată şi după ce a murit bunica lui a considerat că e singur. Prietenii lui se schimbă zilnic. Mi-a spus că pe ziua aceea eu eram al doilea prieten. Nu m-am simţit bine nici când mi-a spus că probabil nu ne vom mai vedea. Vrea să cunoască cât mai mulţi oameni şi să nu-i vadă mai mult de o zi. M-am saluta însă dacă ne-am vedea pe stradă.

Planuri de viitor nu are, căci nu are planuri nici pentru prezent. Merge la filme, la concerte, la teatru şi la balet. Îşi caută zilnic pasiunile, vocaţia. Talentul şi dragostea pentru grafică nu i se par demne de o meserie. Nu vrea să fie obligat să le facă, ci să se trezească dimineaţa şi, dacă simte nevoia, să deseneze. E ziua lui în fiecare zi. Când s-a născut şi când o să moară nu contează. Ţine evidenţa doar după an.

M-a pus pe gânduri modul lui de viaţă, aşa că am încercat să-l fac să explice. Nu există o explicaţie. E doar viaţa dusă la un simplu absurd. Fără griji nu există probleme, fără planuri nu există dezamăgiri. E o filosofie de viaţă care nu are definiţie clară, nici un ghid practic.

S-a ridicat brusc şi a plecat. Mi-a mărturisit că trebuie să doarmă minim şapte ore pe noapte, aşa că se retrage. Mi-a spus adio, brusc, dar senin şi fără vreo jignire. Nu m-a lăsat să-i fac o fotografie pentru că nu-i plac poveştile ilustrate. Am acceptat răspunsul.

Eleganţă şi forţă, Meryl Streep

Când a fost nominalizată la premiile Oscar în 2010 pentru cea mai bună actriţă în rol principal, dar a pierdut în faţa Sandrei Bullock (pt. rolul din The Blind Side), Meryl Streep a spus într-un interviu:

Am acasă două statuete, ce să fac cu mai multe? Premiile Oscar sunt doar o confirmare, iar eu am primit-o deja. Sandra e o actriţă foarte bună, îşi merită locul. Pe mine nu mă mai interesează, singura plăcere e să joc. Şi să-mi iau salariul (dacă aş fi găsit video v-aş fi arătat cu câtă modestie a spus acest lucru). Acum am depăşit momentul premiilor, sunt bucuroasă că nu mai trebuie să merg la casting pentru anumite roluri, regizorii mă invită să joc, iar eu accept asta ca pe o provocare. Ăsta e pentru mine succesul.

Meryl Streep este pentru mine una dintre cele mai bune actriţe de la Hollywood, dar şi una dintre persoanele pe care visez să le întâlnesc. E fiinţa cu cea mai mare doză de bun simţ şi eleganţă. Fiecare apariţie a ei e o plăcere, pentru că pe ecran (unde o văd mereu) e elegantă, modestă şi mereu cu gândul la munca şi colegii ei.

Am descoperit-o în 2000 când am văzut-o în “Out of Africa” şi de atunci îmi este dragă. Apoi, în rolul Juliei Child în “Julie & Julia”, m-a cucerit definitiv. S-a văzut acolo că era intimidată de rol. Numele Juliei Child o apăsa şi o forţa să abordeze altfel personajul, altfel decât o face un actor de obicei. Nu a dat greş, ba a demonstrat că rolul actorului nu se rezumă la a încânta publicul ci e sortit să exprime mereu adevărata valoare a personajelor pe care le joacă. Pentru asta Meryl mi-e dragă.

 Pe final, vă las cu un citat despre filmul la care a lucrat în 2011, “The Iron Lady”:

It was one of those rare, rare films where I was grateful to be an actor and grateful for the privilege of being able to look at a life deeply with empathy. I consider all the roles I play a privilege but this one was special because there are such vehement opinions about her. People seemed to look at her as an icon or a monster and I just wanted to locate the human being inside those caricatures that we’ve seen over so many years. And to investigate myself what it must have been like for her.

Un suflu nou în muzica românească

De Cosmin Vaman e posibil să fii auzit în timpul festivalului de folk de la Alba Iulia când a fost revelaţia bloggerilor şi câştigătorul locului 2 acolo. Apoi la Mediaş unde a luat trofeul. În afară de festivaluri cei din Iaşi l-au văzut sigur în deschidere la Taxi sau în concerte cu Alexandra Andrei, iar prin ţară s-a plimbat cu Marius Matache şi Alex Nechita ca să cânte cu drag şi spor numai “cântece de dragoste”.

Sâmbătă a fost şi la Suceava unde a cântat, cu mare spor, un mix de compoziţii proprii şi coveruri din repertoriul naţional. Dar faptul că ştie să cânte e prea puţin important faţă de ce-i iese lui cel mai bine pe plan muzical. Versurile. Vă jur că are versuri atât de bune că orice artist din ţara asta ar fi onorat să le cânte. Observă atent tot ce se întâmplă în jurul lui şi bagă în contextul social-politic atât de bine încât e clar ce talent nativ are Cosmin.

Ca să vă convingeţi căutaţi-l pe youtube şi ascultaţi. Veţi înţelege de ce e unul din următorii descoperiţi de show-bizul românesc. O să înţelegeţi de ce peste doi ani, dacă se ţine de treabă, Cosmin va fi unul dintre cei mai căutaţi oameni de concert din ţară. Sunt sigur de asta şi abia aştept anul viitor când va avea la îndemână câteva cântece trase şi lucrate în studio, ca să vă demonstrăm împreună cât de mult contează suflul nou în muzica românească.

Momentan atât, voi reveni cu mai multe detalii, dar şi cu câteva bunătăţi muzicale de la el, la timpul potrivit. Până atunci vânaţi concertele lui prin ţară şi ascultaţi pe youtube că e de unde.

 

Tot ce fac e pentru oameni!

Nu o să accept niciodată să mă asociez cu un concept care ignoră oamenii, indiferent de ideea din spate, dar sunt sigur că nu există și/sau nu o să primesc niciodată invitația să o fac. Am ales drumul ăsta pentru că până acum, tot ce mi s-a întâmplat în viață, sau măcar ce s-a întâmplat în ultimul an se datorează unor persoane foarte dragi mie. Sunt mulți și asta mă face fericit. Sunt fericit că am atâtea persoane dragi în care știu că-mi pot pune încrederea și care mă ajută dacă pot atunci când e nevoie.

Comedy Cluj a fost o luptă pentru mine și recunosc că de multe ori am fost depășit de situație. Dar a fost un test pe care, cel puțin în fața mea, l-am trecut. Acum primesc feedback pozitiv, vorbe de bine, sfaturi de viitor. Și zâmbete, iar asta mă face fericit și-mi demonstrează că experimentul din acest an a fost cel puțin aproape de reușită. Normal, nici aici nu am fost singur. Și de asta se cade să fac mulțumirile: echipei Comedy, în special voluntarilor din departamentul meu care m-au suportat atâtea zile și s-au pliat pe ce aveam în cap ca lucrurile să fie în regulă. Despre ei o să vorbesc și separat pentru că-și merită pe deplin (mare parte din ei) locul în colecția mea de oameni. Am descoperit oameni talentați și pasionați, m-am redescoperit pe mine și am reușit să  înțeleg ce-mi place atât de tare la un festival de film atunci când sunt „în spatele camerelor”.

Apoi vreau să le mulțumesc Alinei și Tiței pentru palma grozavă pe care mi-au dat-o la finalul celei mai grele zile din festival. Când mă păruiau bine pentru greșelile pe care le făceam am simțit că e în regulă să continui munca pe care o începusem. Indiferent de cuvinte, am simțit că am alături oameni care mă ajută pentru că le sunt drag și nu dintr-un alt interes. Vă mulțumesc mult și vă iubesc nespus pentru că în zece minute mi-ați ordonat cumva gândurile și m-ați adus din nou la mal. Cu ele drept cap de afiș vreau să le mulțumesc fiecărui prieten din online care mi-a dat o mână de ajutor scriind despre festival și promovând ce au văzut frumos în Comedy Cluj. Într-o ordine strict aleatorie: binär optionen kurse CucuZicu, Zăineasca, Mirona, Aroneț, Ruxa, Raluxa, Gaben, Lorand, Sigina, Auraș, Răzvan, Daniel Rus, Robi, Peri, Coste, Psaico, Teo, Daniel Iftene, Ciulea, Marian, Chinezu, Radu Neag. Sunt mândru că vă cunosc și vă pot suna oricând să-mi dați un sfat.

De asta tot ce fac e pentru oameni!

 

Lady of the day

Nu am uitat de oamenii de colecție. Doar n-am mai avut timp să-i precizez aici așa cum trebuie. Dar unii îmi sunt atât de aproape de suflet încât nu pot să nu-mi fur câteva minute pentru a-i aminti aici, în colecția mea de oameni dragi.

Azi e rândul Flaviei. Tot azi e și ziua ei, iar asta face parte din cadoul pe care pot să i-l ofer. La mulți ani draga mea! Să ai o viață frumoasă de aici înainte și să profiți de ea. Știi că te cert pentru toate prostiile, dar îmi ești atât de dragă încât nu vreau să ți se întâmple niciodată nimic. Vreau să trăiești mai mult ca mine. Vreau să ai parte doar de oameni faini în jurul tău care să te iubească exact atât cât meriți. Adică mult. Foarte mult! Ești una dintre persoanele care m-au ajutat enorm și încă o fac. Pentru asta îți mulțumesc. Pentru asta și pentru toate amintirile frumoase pe care le-am adunat deși ne știm de mai puțin de un an.

Acum să vă povestesc câte ceva despre Flavia. E persoana care a pus umărul la pasiunea mea pentru festivalurile de film. A avut încredere în mine și așa mi-a implantat microbul ăsta extrem de obositor dar de frumos. Mi-e prietenă bună și mă bucur de fiecare dată să o văd. Chiar dacă asta se întâmpla cam rar. Știu cât are de muncă în București, dar sunt sigur că acasă va fi mereu Cluj. Munca Flaviei e vizibilă și mulți știți unde să o încadrați, așa că nu mai vorbesc despre asta. Face bine ceea ce face și asta se vede.

Mulțumesc Flavia. Ești un om de colecție. La mulți ani! La foarte mulți și frumoși ani!

Branduri vechi, branduri noi

Zilele astea ați citit pe aici poveștile unor branduri clujene. Ați înțeles cum au ajuns atât de sus, cum se mențin acolo și de ce au fost incluse în turul nostru. Pe alte bloguri (multe alte bloguri, cum e normal) ați citit despre aceleași branduri, din alte puncte de vedere, cu alte argumente și informații. De aia internetul e atât de frumos, putem fi 30 de oameni care vorbesc despre același lucru, dar în discursul nostru să existe cel puțin o idee originală.

În tur a mai existat un brand, ce-i drept, foarte mic acum o săptămână. Un brand „făt-frumos” pentru cum a crescut și ce agitație a creat în jur. Un brand la care până acum 2 săptămâni nu se gândea nimeni și acum chinuie mințile organizatorilor de evenimente din toată țara. binär optionen seriös Cluj Brands Tour e brandul care s-a născut sub ochii mei și a crescut mult dincolo de capacitatea mea de percepție. Și pe cuvânt de onoare că acum e un brand. Crește într-o zi cât alții într-un an, a stârnit mai multe reacții decât unele evenimente conturate deja în calendarul onlineului românesc și mai important a ridicat interesul brandurilor clujene atât de mult că deja există cereri pentru a doua ediție.

Am tot spus că un brand e puternic dacă oamenii din spatele lui sunt așa. Dacă există pasiune, motivație, profesionalism și multă multă muncă în spate. Exact asta fac Alina și Răzvan, capetele din spatele Cluj Brands Tour. Ei tot ce înseamnă organizare & planificare, ajutați de Zăineasca și Ruben pe partea de design și webdesign. Și totul a mers ceas. Deși e minunat să participi anul viitor vreau să-i ajut cu organizarea. Cum pot, cu tot ce pot și cu tot ce-i nevoie. Parcă îmi place mai mult să mă implic decât să particip. Vom vedea. Le-am spus deja că au tot sprijinul meu dacă au nevoie,

Pe lângă echipa Cluj Brands Tour, în spatele evenimentului au mai fost oameni. Vreo 30 și ceva de bloggeri care au pus cotul la promovarea, explicarea și, într-un final, succesul lui. Vreo 30 și ceva de bloggeri care mi-au fost, mi-au devenit sau îmi vor fi prieteni buni. O mână de oameni alături de care un proiect devine frumos, oboseala devine suportabilă și râsul terapeutic. Nu voi numi pe nimeni, dar la un simplu google îi găsiți pe toți.

Alina, Răzvan, vă mulțumesc pentru invitație și sper din inimă să continuăm proiectul ăsta atât de frumos.

poza e de la Nebuloasa și nu e cu gașca completă

Cluj Brands Tour este un eveniment organizat de TVdece cu sprijinul Primăriei Cluj-Napoca. Sponsorii oficiali ai evenimentului sunt: Banca Transilvania, Napolact, Vitacom, Farmec, Jolidon, Ursus și Trilulilu, iar partenerii sunt: Best Western Plus Fusion Hotel, Autonom, Ludwig Bavarian Bierhaus, Starbucks și Webfactor