Bogdan Beșliu

Am scris atâtea posturi despre CFR încât blogul ăsta poate deveni unul de nișă. Cu un target destul de bine închegat. Nu mă pot abține să nu protestez pentru ipocrizia și nesimțirea de care se dă dovadă.

Din 15 septembrie se scumpesc biletele cu 8%. Un procent ușor de remarcat la drumuri de peste 2-300 de km. În condițiile în care un drum cu trenurile românești e din ce în ce mai lung și deplorabil. O să depășim curând rata de confort din trenurile africane, sau cele din zonele foarte slab dezvoltate ale Asiei (India etc).

Soluție nu mai există. Nimănui nu-i pasă pentru că „oricum se circulă cu trenul.” Suntem luați de fraieri și nu putem face nimic. Singura speranță rămâne un vis occidental. O companie inteligentă de transport aerian care să facă o serie de rute interne la prețuri accesibile. Mă gândesc că investiția ar ieși repede, căci suntem destui care ne-am săturat de nesimțirea CFR.

Visele nu se pot impozita, nu-i așa?

Pe 25 septembrie nu voi curăța România de gunoaie! Sunt sigur că acțiunea „Let’s do it, Romania!” va avea succes și o mare parte din gunoiul țării va fi îndepărtat. Dar am hotărât să nu mă implic în acest proiect pentru că țara noastră nu are nevoie de curățenie, ci de educație.

Pe 25 nu voi face curat pentru că pe 26 românii vor arunca de două ori mai mult gunoi decât până atunci. Gândindu-se că e curat, deci nu se adună prea mult, românul clasic (60-65% din populație) va arunca hârtia din lene, nesimțire sau lipsă de respect. Până când nu vom reuși să educăm această „nișă” a populației, nu voi curăța decât spațiul din jurul meu.

Sunt hotărât să-mi arunc gunoiul la coș și nu pe jos, ba chiar din când în când mai ridic și câte un pet, două dacă le găsesc pe unde merg. Dar nu voi pune umărul la curățenia generală, ca a doua zi să văd hârtii, peturi, can-uri, mucuri de țigară și alte resturi pe jos.

Spor la curățenie! Să nu fiți dezamăgiți a doua zi.

Nu sunt și nici nu vreau să par un expert în portabile (fie ele netbooks sau laptopuri). Dar există persoane care, din când în când apelează la mine ba pentru o problemă ba pentru un sfat în achiziționarea unuia. Foarte mulți români se ghidează după preț. Eu încerc să reduc pe cât posibil prețul (evit să cheltui mulți bani pe tehnologie, investind mai mult în călătorii și alte hobbyuri), și caut să achiziționez lucruri care să respecte necesitățile.

Ce înseamnă asta? E simplu. Înainte să cumpăr mă întreb: „Ce vrei să faci cu el?”. Răspunsul la această întrebare mă ghidează spre caracteristicile necesare. Apoi vin cu un alt criteriu ce trebuie stabilit din start: „Care e gama de preț în care mă încadrez?”. Iată cele două lucruri pe care mă bazez atunci când vreau să cumpăr, sau ajut pe cineva să cumpere un laptop.

E drept că prima întrebare e cam generalistă, iar răspunsul poate fi banal (să mă uit la filme, duh!) dar se poate dezvolta în prezentarea câtorva caracteristici pe care le urmărim. De exemplu eu urmăresc durata de viață a bateriei, portabilitatea, cum se descurcă în domeniul multimedia, etc. Iar gama de preț pe care o caut pentru ceea ce îmi trebuie e undeva între 500 și 1000 de dolari.

În oferta ASUS se pare că am găsit modelul perfect. Sau undeva între foarte bun și perfect. Îl cheamă ASUS UL80V, e negru și destul de prietenos. Și mai e și frumos foc.

Recunosc că primele lucruri la care m-am uitat au fost durata de viață a bateriei, portabilitatea și plăcuța de WIFI. Călătoresc destul de mult, de obicei cu trenul. Știm că CFR-ul nu oferă decât în puține trenuri priză, așa că cele 7 ore cu care se laudă UL80V-ul sunt un atu extrem de mare în ochii mei. Nici cu cei 14” ai ecranului nu mi-e rușine. Nu-i nici prea mic, dar nici atât de mare încât să devină un bagaj deranjant. De WIFI n-are sens să vorbesc, așa-i? Rețelele wireless sunt aproape pretutindeni și ne salvează atât la buzunar cât și la spațiu.

Trebuie să recunosc că cele două caracteristici de mai sus îmi cam ajung pentru munca de bază. În jurnalism mai mult contează textul decât aparatul pe care-l scrii. Dar, în viață nu-i suficient un job, ci e chiar necesar să ai și un hobby. Producție media se cheamă el la un nivel profi. În cazul meu înseamnă, mai o editare video, mai un montaj, mai o editare de imagine, adică lucruri cam de bază dar care cer câteva resurse. Ei bine, nu-i problemă. 4GB DDR, 500GB HDD și 512MB pe video sunt suficienți pentru ceea ce fac eu.

Mai mult de atât trebuie descoperit, nu discutat. Așa că abia aștept să pun mâna pe un UL80V și să văd dacă ce-i scris prin oferte e și real. Ca să nu uit, prețul e undeva la 800 de dolari, deci se cam încadrează în buget.

Acest articol participă în competiția BLOGWARS

Concertul Iron Maiden a fost tare! A fost unul din concertele blamate de o oarecare mână de oameni și salvate de o mânuță de oameni. A fost unul dintre evenimente a căror promovare și-a făcut efectul și nu m-a scos din pepeni. Un fel de nici prea prea, nici foarte foarte.

Recunosc că nu sunt în categoria uber-fanilor Maiden, dar nici un necunoscut care a venit la concert doar ca să nu-l rateze nu-s. Cu toate astea, am câteva lucruri de „nașpa” de spus, nu musai față de organizatori, cât față de public.

• N-am văzut în viața mea o foame mai mare la intrare. Înțeleg că vrei să fii în primii 5000, cu brățărică neagră, în fața celor de la Maiden, dar frateeeeee, dacă deja ai venit mai devreme, cu 5 minute înainte să se deschidă porțile nu mă strivi, că intrii oricum. M-am simțit ca într-o menghină și să mor dacă înțeleg scopul. Nu tot acolo ieși?
• Pentru grupulețul care a stat în gazonul A, fix în spatele și laterala mea: Nu am venit la Maiden să te izbești tu în mine din minut în minut, clar? Și nu-mi zi acuma să mă mut, consider că suntem destul de civilizați. N-ai observat că doar tu și cei 3-4 prieteni dubioși pe care îi ai se zbenguie cu tine într-un pogo „adevărat”? Găsește-ți un beci pe care să-l chinui, nu-mi călca mie pe gleznă și rupe stomacul în două dacă eu n-am chef să mă joc cu tine, clar?
• Publicul român a fost învățat prost! Da prost de tot! De fapt suntem luați de fraieri de către proprii artiști. Ne-au învățat că bis înseamnă să părăsească ei scena, să stea vreo 5 minute cât le scandează fraierii numele și apoi să intre plini de glorie să mai rupă capu cu o piesă. Ei bine, Maiden nu face așa. Și, în ciuda celor care spun că nu am avut parte de bis, au fost de fapt 3 piese în encore. Fin de tot, așa-i?
• Sunt curios cine a stabilit prețul unic la băuturi. Nu e normal să iei 5 lei pe un pahar de bere și, în același timp tot 5 pe unul de apă, în condițiile în care nici cu apă nu am fost lăsați să intrăm. Păăăăi, poate am strâns la ciorap un an să-mi iau biletul și să-mi permit cazarea, drumul și masa cât stau prin cj să văd Maiden. Pe soarele ală garantat îmi trebuie niște apă, dacă nu am bani, ce fac? Trebuia gândită puțin asta. Doar așa, din umanitate.

În rest, toate bune și frumoase. Mai ales setlist-ul. Din nou un obicei prost al publicului. Dacă piesele nu sunt vechi, nu ne plac. Oamenii ăia nu muncesc zeci de albume ca să cânte mereu aceleași 13 piese. OK?  Mie mi s-a părut un setlist echilibrat, frumos structurat și construit. Normal că aș fi vrut să aud live niște oarece piese, dar mă mulțumesc cu faptul că am avut ocazia să văd o legendă.

Mulțumesc Liviu Alexa și Imagistica.

Zicu, testosteronul TVdece, scria mai devreme de concertul Iron Maiden din Cluj, că ar fi unul pe care poate clujenii nu îl merită. De ce? Vă invit să citiți aici.

În mintea mea, ce scrie acolo e de înțeles. Dar, în acest caz merită să lăsăm baltă 20000 de fani care au cumpărat bilet să-și vadă trupa preferată, doar pentru că populația clujului (într-o oarecare proporție) nu este capabilă să înțeleagă că acest eveniment e un privilegiu oferit de organizatori și nu o datorie a lor?

Poate că cei care nu sunt de acord cu acest eveniment sunt supărați că Polus Center se va închide la prânz. Sau că circulația va fi gâtuită în zonă. Cine știe? Important este să ținem minte un singur lucru. Merge la Iron Maiden. Și garantez că va fi magic. Pentru că pe lângă „dușmanii” acestui eveniment, există cel puțin 20000 de persoane care îl susțin.

PS: parafrazarea titlului este intenționată. Zicu va fi recompensat cu o bere pentru această impretinență a mea. Iubiți TVdece-ii, ei ne țin mai veseli

Dacă în armată nu voi înrola niciodată, am decis să mă înrolez într-un altfel de război. M-am înrolat în BLOGWARS! Să înceapă războiul cuvintelor.

Vă spun drept, să mergi șapte ore cu trenurile CFR-ului nu-i ușor, dar cu „Decât o Revistă” în mână, timpul a zburat mai ceva decât în timpul unui examen. iPod-ul a asigurat fundalul sonor, iar paginile revistei mi-au ușurat neașteptat călătoria. Timp de cinci ore nu m-am dezlipit de ea. Am analizat, citit și răscitit fiecare pagină, mi-am oferit timp să râd, să gândesc, am urmărit fiecare fotografie și am încercat să intru în cadru, doar ca să văd cum cade lumina; și până nu am dat de coperta spate nu am realizat cât de repede se duce. [mai multe pe blogul OrasulSUCEAVA.ro adică dați un click pe link ]

Growing up I didn’t like football. I don’t play it, and I didn’t use to watch it on tv. Since the world cup has started I watched some games and I was impressed on how nice can a game be if it’s played by great teams with a lot of history behind.

I began to understand why it is so appreciated in some countries (considered a real religion in some states) and why people pay a load of money to watch it live, on a stadium. Now I understand why I didn’t like to watch football. Because in Romania is just a game. No team has reached the point of spectacle. All they to is score and try to win the games. From what I saw in the World Cup games, international teams with superstars don’t just win the game, they make it a real treat, a pleasure to watch and cheer. So I agree, it’s a nice show to watch with your friends.

But, I still think football doesn’t deserve the public money it gets. Looking at Romania, why do other sports have to suffer only because football get’s the most advertising. Gymnastics brought in this country more prizes than any other sport. Swimming keeps it’s good image at the Olympic games, and tennis is more and more of a success for Romanian players. Why don’t we give them money instead of wasting them on Romanian football, which, to be honest, is and is not going  to be that good. Let’s invest in something we are good at!

Thinking I might get back to Cluj by train I remembered how much I hate Romanian trains. Filth, discomfort, rudeness, and an incredible amount of time spent between the four walls of an eight people compartment makes me fear the train ride. I have to endure yet another 7 hours on a route i already know to well, praying that my window seat will be free, and my compartment won’t be full of 8 people, especially old people, drunk or gypsies who refuse to wash once in a while (at least).

Thinking of this makes me dream of leaving Romania for a better country, and to support that dream more than 1 minute I begin to search opportunities to leave. Stupid enough I try to find train rides that could get me out of Romania but surprise the Romanian Train Administration (CFR) doesn’t have an online schedule of the international routes. In the year 2010, they don’t have an online schedule. I can’t believe I have to call just to find out some information. The problem is I don’t know what I want. Last solution flights. For that, another time, I have at least two more years in this country, and I will enjoy it the best I can.

I discovered a great pleasure writing this articles. Food is my passion and writing this things helps me understand better what I know and what I need to experience some more. Today we are talking about fruits. Three of my favorite fruits (every episode will have a series of 3 things presented) that do wonders in the kitchen.

Pears. Oh this sweet miracles of early autumn. Full of flavor, vitamins and minerals, pears have an earthy-sweet-sour taste that can melt my heart from the first bite. Their form has inspired artists and its taste has created numerous pleasures in the kitchen. Pears work really good with blue and sharp cheeses, chocolate, cinnamon or ginger. Multiple deserts are created right in this moment using pears.

Watermelon. My number one summer passion. The healthiest passion I ever had, watermelon is a miracle of nature. 96% water and it still tastes incredible. A 10 days diet with watermelon will do wonders with your hearth, kidneys and bladder so don’t miss this summer opportunity and chuck in. And please don’t eat it with a knife and fork if you don’t really have to. Dig straight in with your mouth, feel like a kid again, have some fun. It is perfect as a desert and it is wonderful in a drink.

Apples. Round, sweet, sour or however you want them, this fruit is the ironical gift of God for humans. You have to love apples that have been touched by open flame, juicy, sweet, creamy but still firm somehow, they are a pleasure to digest. Near cinnamon, nuts, brown sugar, chocolate, apples feel like home.

Enough talking about fruits, you can google them on your own, time for the menu recommendation:

• appetizers: pear bruschetta. I know yesterday I said bruschetta, but I can not pass the opportunity to recommend you this amazing treats. grill some bread slices, touch them with some garlic, grill some thin slices of pears, add some small pieces of Gorgonzola over the bread slices, and top that with pear slices and walnuts. Amazing, I can assure you.
• main course: for vegetarians this might seem simple, but trust me it is great. Mix some potatoes cut in half with olive oil, salt and rosemary.  Bake them for a half an hour. In the same time prepare the side dish (this is the same for both menus). Cut in small pieces some carrots, onions, apples, pears and quinces, mix them with some salt, some olive oil and a cup of water and turn them in the oven for 30 minutes. Trust me on this, you won’t regret it. For the meat eaters out there, use this side dish with a filled turkey, or some pork bbq, or even some chicken. As a bonus try some pickled watermelon. It is an amazing sweet-sour pickle.
• desert: I have two options right now. Backed apples filled with chocolate. Simply cut the inside of some apples, fill them with chocolate, sprinkle some cinnamon and put them into the oven until they are soft. Another option takes a little bit more time, but it is for sure a special thing. Add 6 pears into a liter of sweet red wine mixed with 100g of sugar. Boil until the wine is reduced by 3/4. Serve the pears with the wine sauce, they are amazing, filled with flavor.
• drinks: The Ladybug - 4 cups half-frozen watermelon cut into chunks, 1/4 cup vodka, 1/4 cup lime sugar, 2 tablespoons fresh lime juice and you have a summer cocktail perfect for a hot day on the beach.